Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel
Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel sunt prăznuiţi în aceeaşi zi, deoarece amândoi s-au săvârşit la Roma, din porunca împăratului Nero, Petru fiind răstignit cu capul în jos, iar lui Pavel tăindu-i-se capul. Moaştele Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, potrivit Sinaxarului, au fost puse împreună. Tradiţia a consemnat ziua de 29 iunie ca dată a martirajului Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel.
Sfântul Apostol Petru a fost fiul lui Iona şi fratele Sfântului Apostol Andrei. Era originar din Betsaida (în Galileea Palestinei). După ce se căsătoreşte, se mută în Capernaum, unde se îndeletniceşte cu pescuitul. Înainte de a deveni ucenic al lui Hristos se numea Simon. Numele de Petru îl primeşte de la Hristos: “Tu eşti Simon, fiul lui Iona; tu te vei chema Chefa, ce se tâlcuieşte: Petru” (Ioan 1, 42). Înainte de a fi răstignit Hristos, Petru se leapădă de trei ori de Mântuitorul, mărturisind în faţa soldaţilor romani că nu-L cunoaşte pe Domnul. A plâns cu amar această cădere a sa, iar după Învierea Domnului este reaşezat în treaptă de Apostol. A vestit Evanghelia în Tara Sfântă, în oraşele din Asia Mică şi a ajuns până la Roma. A fost răstignit pe cruce cu capul în jos (la cererea lui, spre a se deosebi de modul răstignirii lui Iisus Hristos), în anul 67 d. Hr., lângă fostul circ al lui Caligula din afara zidurilor de atunci ale Romei. Numele Petru înseamnă “piatră”, cu tot ceea ce decurge din acest cuvânt – tărie, statornicie, determinare, fidelitate de cremene faţă de un crez.
Sfântul Apostol Pavel s-a născut în oraşul în oraşul Tars, capitala provinciei Cilicia (Asia Mică). A primit la naştere numele Saul. Mântuitorul i-a schimbat numele în Pavel atunci când l-a chemat să fie Apostol al neamurilor. A fost elev al învăţatului rabin Gamaliel şi mai târziu devine un aprig persecutor al creştinilor. Asistă la moartea Sfântului Ştefan şi primeşte aprobarea de la Caiafa să-i persecute pe creştinii din Damasc. Însă, în drum spre Damasc are loc schimbarea minunată a lui Pavel din persecutor în ucenic al Domnului. În timp ce se afla pe cale o lumină din cer, ca de fulger, l-a învăluit deodată. Şi, căzând la pământ, a auzit un glas, zicându-i: Saule, Saule, de ce Mă prigoneşti? Iar el a zis: Cine eşti, Doamne? Şi Domnul a zis: Eu sunt Iisus, pe Care tu Îl prigoneşti. Greu îţi este să izbeşti cu piciorul în ţepuşa. Şi el, tremurând şi înspăimântat fiind, a zis: Doamne, ce voieşti să fac? Iar Domnul i-a zis: Ridică-te, intră în cetate şi ţi se va spune ce trebuie să faci. Iar bărbaţii, care erau cu el pe cale, stăteau înmărmuriţi, auzind glasul, dar nevăzând pe nimeni (Fapte 9, 1-22). Semnificaţia numelui Pavel ar însemna “mic, om mic”, în înţeles de smerenie, în înţelesul celor spuse de Sfântul Ioan Botezătorul: “Eu trebuie să mă micşorez, iar El – Hristos Domnul, trebuie să crească”.
Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel sunt autori de epistole incluse de Biserică între textele canonice ale Noului Testament.
