Interviu corona-viral: „Ne vrem planeta înapoi!”
Cu câteva miliarde de ani în urmă, frumoasa noastră planetă arăta diferit: fără oxigen în atmosferă, fără plante verzi şi fără vietăţile care să populeze uscatul dinaintea formării continentelor şi oceanul ce acoperea mare parte a suprafeţei Terrei. Dacă totuşi am reuşi să vizităm acest stadiu al evoluţiei printr-o călătorie în timp, am putea însă observa că viaţa este deja prezentă: structuri moleculare bazate pe acidul ribonucleic se multiplică cu ajutorul unor procese autocatalizatoare, transmiţând şi propagând astfel informaţia lor genetică către generaţiile virale următoare.
Dar, cum ne-am obişnuit deja, viaţa merge mai departe, şi datorită unei modificări a lanţului ribonucleic – practic pierderii unei molecule de hidroxil al ribozei – a apărut un upgrade, bazat pe acest nou lanţ de acid dezoxiribonucleic (ADN), care s-a dovedit mult mai stabil din punct de vedere chimic. Noua structură a permis aranjarea secvenţei de nucleotizi într-un lanţ dublu helicoidal care asigura un proces de multiplicare a informaţiei genetice mult mai fiabil, decât cel asigurat de nucleotizii ataşati de acidul ribonucleic (ARN) aranjaţi într-un singur lanţ. Prin evoluţia caracterizată de trecerea de la ARN la ADN au apărut apoi regnuri noi: bacteriile, regnul Archeea şi în sfârşit eucarioţii, care au dus apoi la apariţia oxigenului în atmosferă, ulterior a plantelor şi a animalelor.
Dar să nu credem, că această trecere de la ARN la ADN a dus la extincţia lumii primordiale: nici vorbă! Deşi puţin contrariate iniţial de avântul evoluţiei pe ramura dublu-elicoidală, viruşii ARN s-au adaptat încetişor la noile condiţii de mediu – şi mai recent au lansat o contraofensivă sub egida „Ne vrem planeta înapoi!”. Recent am avut ocazia să înregistrez un interviu cu un reprezentant al gărzii vechi, din care voi publica mai jos un fragment.
– Bună ziua!
– Nu-mi pasă de-i zi sau noapte. Ce vrei?
– Dar ce arţăgos eşti astăzi…- bombăn sub nas.
– Voi, dublu-elicoidalii mereu urmaţi căi ocolite în loc să treceţi direct la subiect. Nouă ne place să fim simpli şi direcţi. Deci, ce vrei?
– Vreau să vă cunosc. De când sunteţi pe aici? – întreb pe un ton păciuitor.
– Cu mult dinaintea voastră!
– Dar numele vostru, de Noul Coronavirus sau SARS-CoV 2 nu sugerează o istorie chiar aşa de lungă – încerc să-l temperez.
– Om fi noi buni la multe, dar prostia omenească nu o putem trata. Împreună cu fraţii mei suntem prezenţi de miliarde de ani: noi am lansat viaţa pe această planetă, şi dacă vrem, noi o terminăm!
– Şi cine mai fac parte din această frăţie atotputernică? – întreb, înghiţind în sec.
– Păi noi, beta-coronaviruşii suntem percepuţi ca samuraii viruşilor ARN: adepţii unui regim trecut, îndurând metilarea, hidroliza şi alte torturi. Luptăm pentru perpetuarea mesajului nostru genetic într-un mediu ostil, alterat în mod perfid de inamicii noştri. Ai auzit probabil de cavalerul MERS al Orientului Mijlociu cu o rată de mortalitate de 34% în rândul populaţiei umane, sau lordul SARS, pe care aţi avut onoarea să-l întâlniţi după 2002 – cu o rată de 10%. Eu sunt încă un novice printre alte vreo 500 de subtipuri cunoscute de voi, şi nu am decât o rată de aproximativ 4%. Dar promit să devin demn de aceşti idoli ai mei.
– Dar cine sunt de fapt inamicii voştri, şi de ce vă războiţi cu ei? – întreb, deşi aveam oarecare suspiciuni ce îmi va răspunde. Şi n-am greşit.
– Păi voi, ADN-iştii. Aţi înlocuit uracilul tradiţional cu timina nou-apărută pe piaţa nucleotizilor şi vă bazaţi pe o informaţie genetică care se autocontrolează şi se repară singură datorită lanţului dublu. Dar cu asta v-aţi dat şi un autogol: rata mutaţiilor genetice la voi este mult mai redusă datorită exact acestei capacităţi de autoreparare. În consecinţă vă adaptaţi mult mai greu la modificările din jurul vostru decât noi, care ne modificăm ordinea nucleotizilor din lanţul ARN mult mai uşor: pe noi nu ne împiedică autorepararea inventată de ADN-işti.
– Bun, dar de fapt de ce sunteţi supăraţi pe ADN-işti, cum îi spui tu? – încerc să îi înţeleg motivaţia şi înverşunarea.
– Păi tu ce crezi, care este scopul vieţii? – răspunde interlocutorul meu cu o întrebare-surpriză.
– Păi nu m-am pregătit pentru un discurs filozofic, dar cred că ideea este să faci lumea mai bună decât ai găsit-o, şi să contribui şi tu cu ceva la asta perpetuându-ţi o variantă ameliorată a mesajului tău genetic.
– Uite, nici nu e un răspuns prost pentru un ADN-ist – se uită la mine cu ochii lui invizibili interlocutorul meu, şi simt prima oară de când ne-am întâlnit un fel de accept. Totuşi, împărtăşim aceeaşi planetă. Să continue: – Dar oare e corect să transformaţi lumea astfel ca ea să convină doar unora?! Ne-aţi întrebat, dacă vrem atât oxigen în atmosferă cât au produs algele şi bacteriile voastre? Stratul de ozon generat de voi vă protejează de razele ultraviolete – dar necesarul nostru energetic diferă de al vostru. Aţi transformat planeta fără să ne întrebaţi – iar noi ne vrem planeta înapoi – conchide interlocutorul meu.
– Şi chair credeţi, că nu am putea trăi pe Pământ în pace şi prietenie? Nu am putea găsi o cale de împăcare între oameni şi viruşi? Noi promitem să nu mai dăm pe suprafeţe cu dezinfectante virulicide – voi nu ne invadaţi celulele şi gata. Cu bacteriile facem un tratat separat, că sunt ADN-şti ca noi – încerc să caut o cale diplomatică şi amiabilă a încheierii pandemiei actuale.
– Dacă vreţi pace, faceţi dispărută masa de oxigen din atmosferă – învăţaţi să respiraţi nitrogen şi bioxid de carbon. Treceţi înapoi de la timină la uracilul original. Apoi mai vorbim.
– Păi astfel noi, oamenii nu am putea trăi…
– Nicio problemă. Noi suntem în regulă şi fără voi. Credeţi că nouă ne este viaţa plăcută în condiţiile generate de voi? Ştii tu, ce înseamnă pentru noi să ne adăpostim in intestinele liliecilor pentru a supravieţui?! Să te scufunzi în fecalele şoarecilor zburători toată viaţa, că altfel te hidrolizează, te metilează şi te denaturează Natura modificată de voi, ADN-işti?! Şi degeaba am încercat să vă atacăm, să eliminăm capul răutăţilor, majoritatea confraţilor mei nu putea să vă provoace decât un banal guturai. Până nu au apărut samuraii: cavalerul MERS a trecut din intestinul liliecilor în cel al dromaderilor şi astfel s-a putut specializa în a înfrânge oamenii. Lordul SARS a trecut in zibeta de Himalaya – te rog să fii demn şi nu mă întreba cum – şi astfel s-a dezlănţuit asupra chinezilor.
– Dar acelea au fost epidemii locale. Tu însă afectezi întreaga planetă! – exclam. – Nu e just!
– Părerea ta asupra ce ar fi just pentru Planetă ar putea fi părtinitor şi plin de prejudecăţi. Aţi devenit un pericol pentru tot ce vă înconjoară – chiar dacă vegetaţia şi fauna pe care o distrugeţi se bazează pe ADN. Oceanele şi atmosfera sunt poluate, şi toată Natura se revoltă împotriva voastră. A trebuit să intervin eu, SARS CoV2 ca să vă opresc avioanele la sol. Nu ai observat, că au revenit ploile în vara aceasta? Am oprit deşertificarea în Europa. Mi-aţi mulţumit? Nu!
– Păi pentru ploi mulţumesc. Dar mi-ai stricat concediul. După un an de trudă m-aş fi dus şi eu undeva pe o insulă să mă bucur de soare şi mare…
– Tot e mai bine unde eşti acum, decât în fecalele liliecilor!
– Totuşi, pui în pericol sănătatea şi viaţa oamenilor. Nu te putem lăsa să te destrăbălezi în voie. Băi virus, te pui cu Homo sapiens, cea mai evoluată specie a planetei. Să ştii, că vom lua măsuri împotriva ta! – trec la represalii, văzând că nu putem cade la pace.
– Nu aveţi nicio şansă – îmi răspunde blajin virusul. – Avem un aliat imbatabil in lupta cu voi!
– Nu mai spune! – trec la tactici avansate de interogare.
– Ba fii sigur! – muşcă momeala interlocutorul meu. – E prostia umană! Te lauzi tu, că v-aţi autodenumit Homo sapiens. Dar noi vom învinge. Căci nu avem picioare, ca voi, dar ne ducem unde batul vântul. Şi mulţi stau în calea acestui vânt, fără să poarte mască sau să respecte acei doi metri distanţă cât ne poartă vântul. Avem o structura fizică fragilă în afara organismului uman sau al liliecilor, chiar şi apa şi săpunul ne distruge – dar mulţi nu ştiu să se spele pe mâini. Nu avem un limbaj, ca voi şi nu putem comunica, dar mulţi dintre voi genereaza ştiri false şi teorii ale conspiraţiei. Ei sunt aliaţii noştri cei mai de seamă: proştii care vor să pară mai deştepţi ca ceilalţi. Homo Prostus nu crede în virus, că nu se vede cu ochiul liber. Homo Prostus crede că imunitatea lui e mai tare decât noi: habar nu are de efectul citokinelor proprii elicitate de noi prin întârzierea semnalizării pe calea interferonului-1. Şi chiar imunitatea lui va fi măciuca cu care îi dăm în cap.
– Şi totuşi… – încerc să îi opresc cumva discursul acesta triumfalist. Cam aşa ceva bombăni şi Galileo în barbă după proces. Poate dacă acest interviu ar deveni viral… Poate totuşi…. Eppur si muove!
