Eliminarea şpăgii

Şpaga în sistemul medical este uşor de eliminat. Este suficient să asiguri suficienţi doctori buni, suficiente spitale şi policlinici peste tot, să nu fie penurie de medicamente, proteze, dezinfectanţilor, reactivi de analize şi de RMNuri şi s-a eliminat şpaga.

De vină pentru persiatenţa şpăgii sunt Casa de Asigurări, Ministerul şi ceilalţi organizatori ai sistemului, politicienii care subfinanţează de 30 de ani medicina şi o ţin în penurie şi deficit. Penurie care hrăneşte şi regenerează corupţia. Este mai uşor să dai vina pe medici, că de ce primesc plicul (pe care nu l-au solicitat) decât să îţi faci treaba de ministru şi să elimini şpaga prin metode economice şi organizatorice, nu doar coercitive. Că dai din gură, nu din creier şi din pix.

În plus hai să fim serioşi. Nu este şpaga problema numărul 1 în sistem; nu e nici măcar problema numărul 10. Incompetenţa. Lipsa de resurse. Modul de alocare al acestora. Nepotismul. Managementul deficitar. Modul de plată al spitalelor. Birocraţia. Reglementările restrictive. Disponibilitatea medicamentelor. Numărul mic de medici şi de specialişti şi tendinţa lor de a pleca din raiul de care vorbeşte ministrul. Tendinţa de neasumare şi medicina defensivă.

Şi în fine o ultimă precizare. Nu neg că unora li s-a mărit substanţial salariul. Dar cred că nu se poate zice că la toţi sau că măcar la majoritatea celor care lucrează în medicină. Mie de exemplu, cadru didactic fiind, mai ales dacă pun în balanţă concediul de odihnă la care nu mai am, conform statului român, dreptul, nu a fost o foarte mare creştere şi oricum a fost înghiţită între timp de inflaţie. La fel colegii care nu lucrează în spitale. Biologii, chimiştii, asistentele, cam toată lumea. Cu excepţia unora norocoşi.

La dracu, nici măcar nu este echitate, să fie plătiţi toţi la fel. La un spital, la noi de ex, eu sunt plătit mai prost decât un altul, de aceeaşi gradaţie, de la alt spital. Nu mai vorbesc despre perspectivele groaznice de după pensionare, la puţinii dintre noi care o să mai prindem pensia. De sărăcia iminentă care ne aşteaptă după 40 sau 50 de ani, câţi or să ne oblige, de muncă.

De unde o fi concluzionat ministrul faptul că problemele materiale ale celor din subordinea lui au dispărut nu ştiu, dar mă întreb cât realism are domnia sa. Sau câtă bună credinţă. Altfel da, putem da din gură că medicii, că şpaga, că toleranţă 0, că dă bine pe sticlă şi mulţumeşte publicul, 44% analfabet funcţional. Doar că nu ajută cu nimic.

SURSA:www.facebook.com

Constantin Cucu

Medic primar la Institutul Naţional de Endocrinologie "C. I. Parhon", asistent universitar la Facultatea de Medicină Generală (UMF "Carol Davila" Bucureşti)

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Pin It on Pinterest