Creştini sau superstiţioşi?
Un sondaj realizat în Franţa, în 2016, arată că doar 18% dintre respondenţi se declarau creştini, iar 14% de altă religie; în rest, atei/agnostici (61 %) sau nu au vrut să răspundă. Este o estimare realistă într-un stat puternic marcat de Revoluţia iacobină, secular şi anticlerical. Paradoxul apare atunci când 69% dintre respondenţi afirmă că sunt convinşi de existenţa stafiilor şi a altor fiinţe supranaturale (inclusiv extratereştri), cred în puterea magiei şi în alte forme de superstiţii. Cu alte cuvinte, atei, dar superstiţioşi.
În România, la recensământului din 2011, 86.45% din populaţia ţării s-a declarat creştin ortodoxă. La „referendumul pentru familie” din 2018 (asumat de toate cultele religioase recunoscute în România, cu o singură excepţie – biserica din care face parte preşedintele Johannis), participarea a fost sub 30% . Am descoperit atunci că realitatea este alta: creştinii, în general, şi deci şi creştinii ortodocşi sunt minoritari. Modul de reacţie la decizia de a interzice accesul credincioşilor în biserici – inclusiv în noaptea de Înviere (motivat de faptul că virusul ucigaş e cantonat acolo) vine să confirme acest lucru…
S-a format o majoritate consistentă, care a susţinut şi aplaudat această măsură. Majoritate formată din „progresişti” atei/agnostici şi aşa-zişi „creştini”. Într-un glas această „coaliţie” afirmă că trebuie să stăm în case pentru că românii nu sunt educaţi, nu vor respecta regulile de distanţare socială şi vor declanşa apocalipsa coronavirus. O asemenea abordare dezvoltă şi accentuează o adevărată psihopatologie de masă susţinută de frică /panică. Dacă îndrăzneşti să vii cu argumentul că (la fel ca în toate ţările) o nesemnificativă parte din populaţie nu respectă regulile, sar să prezinte cazuri punctuale. Când arăţi că statistic sunt nesemnificative apelează la clişee: eşti retrograd, mistic, incult şi omul ruşilor.
Nu doresc să comentez atitudinea ateilor/agnosticilor. E dreptul lor la opinie, e dreptul lor la alegere. Ţin doar să le semnalez că în decursul istoriei mitologiile şi marile religii au un punct comun: viaţa nu se sfârşeşte odată cu moartea trupului, ea continuă (bineînţeles sub altă formă) şi după acest moment. Doar materialiştii consideră că suntem o simplă formă de existenţă a materiei, care după moarte revine la starea de atomi şi molecule. Panica isterică s-a dezvoltat în societăţi puternic secularizate (pragmatice, materialiste) în care speranţa a fost doar în noul idol – ştiinţa (care însă nu a găsit o soluţie până în prezent). Modul agresiv, intolerant în care se interzice altora viaţa religioasă nu se bazează pe adevăr, ci pe teroarea în faţa bolii şi a morţii.
Doresc să comentez atitudinea aşa-zişilor creştini. Avem aici două categorii:
a. Ideologi, care încearcă să justifice la nivel teoretic măsura. Sunt intelectuali apropiaţi ca esenţă de doctrina „progresistă“, cu o singură diferenţă: se declară creştini. Ei afirmă că nu poate exista o analogie între mersul la magazine, pieţe, la cules sparanghel în Germania şi deplasarea (cu măsuri de distanţare socială şi de protecţie) la Biserică. Sunt aceeaşi care la referendumul pentru familie „nu au înţeles întrebarea” şi au militat pentru ca lumea să stea acasă. Spun ei că nevoile materiale nu pot fi satisfăcute fără deplasări în comunitate, în timp ce spiritualitatea poate fi înlocuită cu surogate acasă. Ba îşi permit să-i pună la punct pe ierarhii şi preoţii Bisericii Ortodoxe, care solicită o excepţie pentru noaptea Învierii. Nu mă miră atitudinea lor (date fiind antecedentele), mă miră faptul că sunt validaţi, cultivaţi şi promovaţi de bisericile creştine. Pe motiv că sunt inteligenţi, culţi, au operă. Asta îmi aminteşte de spusele Vrednicului întru Adormire IPS Bartolomeu în Pastorala de Paşti din 2005: „Iuda se plimbă nestingherit prin societate, prin istoria omenirii, dar şi prin creştinătate. Iuda de astăzi cunoaşte bine Biblia, are studii universitare, vorbeşte câteva limbi străine”.
b. Creştini, care nu pot înţelege esenţa credinţei aşa cum ne-a dezvăluit-o Mântuitorul la Cina cea de Taină. Grupul e eterogen. Unii sunt cei care declară „Sunt ortodox, dar anti BOR”. Dar BOR este Biserica Ortodoxă Română. Să înţelegem că ar fi ortodocşi ce aparţin de alte biserici (rusă, greacă, ucraineană etc.)? Sau, de fapt, şi-au făcut o biserică proprie pe care vor să o promoveze, folosind cuvântul „ortodox”. Alţii sunt cei care practică formalismul credinţei fără să ajungă la esenţa ei. De aici şi teama care îi domină. În această pandemie ei spun: „Nu am nevoie să merg la Biserică, stau acasă, citesc rugăciuni, aprind o lumânare, nu trebuie să mă împărtăşesc şi nici nu am nevoie de Lumina Învierii din Biserică pentru că s-ar putea ca cel care o aduce să mă infecteze cu ‘virusul ucigaş’. Pot să o aprind singur, mai ales că s-ar putea ca pe drumul spre casă să se stingă”. Aceste afirmaţii dovedesc superstiţii şi nu credinţa creştină. Pentru un credincios, Sfânta Euharistie nu este un simplu ritual, nu este un simbol prozaic. Este întâlnirea cu Hristos. Sfânta Împărtăşanie, nu e o fărâmă de azimă şi o picătură de vin ea este trupul şi sângele lui Hristos, care te vindecă, nu te îmbolnăveşte. Lumina pe care o luăm (nu o aprindem noi) spiritualizează, sfinţeşte suportul (lumânarea) şi ne adună pe toţi în credinţă. De aceea păstrăm lumânarea şi o reaprindem în clipe grele. Creştinii nu se sperie de Boală şi Moarte. Ei cred în Înviere. „Credinţa în Învierea lui Hristos şi credinţa în propria noastră înviere constituie începutul, mijlocul şi sfârşitul drumului unui creştin adevărat. Fără Înviere nimic nu are sens. Viaţa şi moartea îşi pierd orice lumină. Doar învierea aşază omul în bucurie, pace şi mulţumire sufletească” (IPS Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei).
În concluzie, trebuie să acceptăm o realitate: superstiţioşii sunt majoritari, creştinii sunt minoritari. Trebuie să ne aşteptăm ca în timpul pandemiei, dar mai ales după, Biserica să fie atacată, iar credincioşii marginalizaţi. Acest lucru nu trebuie să ne sperie. Să ne amintim, cuvintele lui Hristos din Evanghelia după Luca: Nu te teme, turmă mică, pentru că Tatăl vostru a binevoit să vă dea vouă Împărăţia (Luca 12, 32). Şi cuvintele Sfântului Ierarh Luca al Crimeii (profesorul universitar, savant şi chirurg genial Valentin Feliksovici Voino-Iaseneţki, 1877 – 1961)” Mica turmă a lui Hristos, adevărata turmă a lui Hristos, nu poate fi vătămată de nici o propagandă”.
P.S. Cu tristeţe constat că, în vremurile pandemiei, între Iisus şi Baraba (la fel ca acum peste 2000 de ani) mulţimea îl alege tot pe Baraba.
