Covid-19: Teamă, boală sau “o simplă răceală”?

Să scrii despre COVID-19, în momentele acestea, este ca şi cum ai dori să te arunci în groapa cu lei flămânzi. Strâmbăm din nas când citim “COVID”, fără să mai avem răbdare. Ne-om fi săturat noi de el, dar se pare că virusul SARS-COV-2 nu s-a săturat de noi.

Nimeni nu ştie exact de unde a început şi până când va dura pandemia, nimeni nu ştie dacă se va îmbolnăvi grav şi dacă va ieşi teafăr din asta, dar, fiind români, toţi ne pricepem. Din această împletire de realităţi coexistente, rezultă şi explozia numărului de cazuri, de decese şi de pacienţi cu forme grave, care au blocat serviciul de Terapie Intensivă.

Totul pare o imensă, îndelungată şi interminabilă criză de isterie a unei familii întregi, în care toată lumea ţipă simultan, dar nimeni nu ascultă pe nimeni.

Adevărurile COVID-19 sunt multe şi greu de acceptat:

  1. Multă lume e bolnavă, cu simptome moderate şi nu declară. O fi teama de a nu fi stigmatizaţi de familie, colegi şi vecini? O fi teama de a nu-şi pierde clienţii, pacienţii (da, sunt medici care continuă să meargă la cabinet fiind bolnavi), jobul sau banii pe luna respectivă? O fi simţ civic (!), astfel încât să nu vrea să-şi abandoneze slujba, nici când sunt bolnavi? Răspunsul poate fi da, însa, prin faptul că ignorăm realitatea contagiozităţii ridicate a acestui virus, îi condamnăm pe cei din jur la a face boala!
  2. Există mai multe forme de boală, unele chiar situate la extreme. Unii au forma pauci simptomatică, cu simple dureri de cap sau dureri musculare, jenă în gât, care durează o zi, două, fără febră şi fără tuse. Alţii, la extrema opusă, fac febră câteva zile la rând, peste 38-38.5, au dureri musculare, de oase, articulaţii, cu senzaţie de apăsare în piept, tuse şi oboseală extremă, încât au nevoie de 14-16 ore de somn pe zi. Nu se pot ridica din pat, ameţesc, au diaree, nu pot respira. Toate aceste diferenţe între oameni induc o stare de incertitudine, de neîncredere în existenţa, sau în gravitatea potenţială a virusului. De fapt, fiecare reacţionează în funcţie de ce a văzut sau a auzit în anturajul lui, în funcţie de câţi prieteni sau cunoscuţi are bolnavi (sau morţi) în cercul lui restrâns.
  3. Avem nevoie de un algoritm de selecţie a formelor care au potenţial de agravare, pentru că nu toată lumea îşi permite să facă mai multe teste sau analize costisitoare precum IL6 (proinflamatoare) şi IL10 (protectiva), ddimerii, feritina, LDH ul seric, PCR (proteină C reactivă) şi lista continuă. Dacă ştiţi că aveţi bolnavi în casă sau la servici de la care aţi putut lua boala, sunteţi datori să faceţi un test rapid, la medicul de familie, dacă nu testul PCR (Polymerase Chain Reaction) la DSP (se face gratuit celor simptomatici). După care, în funcţie de cum vă simţiţi, medicul de familie poate aplica algoritmul NEWS2SCORE, accesibil aici, pus la dispoziţie de profesorul Gary B. Smith, Cert Med, FRCA, FRCP, cel care a pus la punct planul de prevenire a deteriorării stării pacienţilor critici, RSVSP (Reason Story Vital Signs Plan). Interpretarea pe scurt a algoritmului este: dacă unul din itemi are scor minim 3 sau scorul cumulat al simptomelor este > 6, atunci forma va necesita internare de urgenţă. Dacă nu, stă acasă, izolat la domiciliu şi cu tratamentul din schema. Iar tratamentul este tot cel folosit pe categorii de pacienţi:
  4. Tratamentul profilactic se face începând devreme, din septembrie, minim 3 luni, cu Vitamina C 1000 mg+ Vitamina D 4000 UI+ Zinc 75 mg/zi, la care puteţi face şi o cură de Biosept Fares, cu 3 capsule/zi, la 2 săptămâni repetaţi, ca să pregătiţi organismul să respingă virusul. Atenţie, în România nu avem Zinc atât de macrodozat, ci doar forme ce conţin 10 mg (Zinkit) sau 15 mg (Redoxon, Zinc Wallmark) – luaţi măcar 2 tablete zilnic, în consecinţă. Nu adaptaţi dozele după ureche, ca să nu vă doară capul mai târziu.
  5. Tratamentul formelor uşoare şi moderate, în funcţie de simptome, adaugă şi el la schema profilactică de mai sus, antibiotic (dacă pacientul tuşeşte, sau are febră şi tuşeşte): Azitromicina de 500 mg, câte 1 tabletă la 12 ore, timp de 5 zile (dacă apare diaree cu 4-6 scaune moi/zi, apoase, chiar după administrare Azitro, întrerupeţi, pentru că se poate bănui suprainfecţie cu Clostridium difficile). Alte antibiotice recomandate de medicii infecţionişti sunt Amokisklav de 1g, la 12 ore, timp de 7 zile (2g/zi), în ambele cazuri luaţi probiotic (Linex, Zirfos etc). Tot pentru febră, Paracetamol câte 2 g/zi, atât cât ţine febră, sau dacă durerile musculare sunt mari. Nu exageraţi cu el, pentru că boala dată de SARS-COV-2 afectează şi suprasolicită ficatul (de aici şi citoliză musculară cu dureri, gustul amar şi oboseală extremă). În rest, tratament simptomatic, pentru tuse se recomandă antitusiv, dar doar atât timp cât tusea e seacă, dacă începe producţia de spută, atunci veţi trece pe expectorante (sirop Mucosolvan, Prospan) şi asociind hidratare mare, de > 3 l/zi, ceaiuri de cimbrişor, salvie, soc, lavandă.
  6. Tratamentul pneumoniei SARS-COV-2 (apare pe lângă tuse şi dispneea, sau greutatea în a trage sau a da afară aerul din piept, având senzaţia că nu putem respira până la capăt), include în schema internaţională, adoptată şi de noi, adăugarea la antibiotic a unui anticoagulant/antiagregant plachetar de tip Cardioaspirina de 100 mg, sau, dacă pacientul > 75 kg, 2 tablete de Aspenter de 75 mg, doza necesară zilnic variind între 80-320 mg/zi, ca să se îndeplinească scopul anticoagulant. Adăugaţi obligatoriu Famotidina 40 mg/zi (protejează stomacul). După evaluarea profilului de coagulare (timp Quick şi timp de tromboplastina parţial activat APPT), se poate adăuga, la recomandarea infecţionistului, o heparină cu greutate moleculară mică, de tip Clexane. Se găseşte sub formă de seringă pre umplută conţinând Clexane 0,4 ml/4000 UI. Sunt discuţii despre cât Clexane este necesar pentru ca doza să fie protectivă, dar acesta e un alt subiect de dezbătut, nu neapărat adresat pacienţilor.

Cam atât am vrut să vă comunic. A… şi să purtaţi masca corect, iar cei care vă încumetaţi să veniţi la cabinet, vă anunţ, pe această cale, că vă voi echipa cu vizieră de protecţie, pentru că aşa ne îmbolnăvim unii de la alţii, considerând că doar unii dintre noi suntem responsabili.

Nu. Suntem cu toţii responsabili, zi de zi, să ne ajutăm unii pe alţii, ca să putem trece peste această situaţie. Cu cât vom absorbi în fiinţa noastră şi vom pune mai mult în aplicare aceste gesturi, cu atât mai repede se va încheia totul.

(ALERGOLOGIEIASI.ro) SURSA:bit.ly/38Fxajv

Ina Stafie

Medic primar alergologie şi imunologie clinică, medic primar medicină internă, şef de lucrări la Universitatea de Medicină şi Farmacie "Grigore T. Popa" Iaşi. (cstafie@hotmail.com)

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Pin It on Pinterest