Statul sub acoperire
Observ, în ultima vreme, o înverşunare a breslei medicale împotriva soluţiei propuse de ministrul Sănătăţii pentru a combate corupţia din sistem – şi anume de a momi personalul sanitar cu pacienţi sub acoperire. Dar, dragi confraţi – înainte de a condamna metoda, ar trebui să analizăm dacă nu cumva procedura ar putea fi, totuşi, utilă la ceva.
Mă gândesc aici la o veche înţelepciune afirmată cândva de ministrul Sănătăţii al poporului dogon (vechi prieteni de-ai noştri), care ajunge la noi pe căi întortocheate, din negura timpurilor şi sună cam aşa: „Al N’a Ib D’Traba” – în traducere liberă: orice idee proastă (cât de proastă să fie) poate să genereze efecte benefice – cu condiţia să fie prost realizată. Iar eu sunt ferm convins, că dogonii sunt mici copii faţă de noi, în privinţa implementării proaste a unor idei măreţe.
Cum am putea implementa deci, în spiritul înţelepciunii dogonilor, propunerea ministrului nostru: păi, foarte simplu. Generalizând-o. Gândiţi-vă doar, ce-ar fi să trimitem câţiva medici sub acoperire la CNAS, să vadă dacă funcţionează serverele SIUI, pe care rulează softul cumpărat cu 18 milioane de euro. Respectiv, nu rulează. Avem cei mai buni IT-işti din lume, pentru care se bat firme ca Google sau Microsoft – dar cei de la CNAS nu găsesc specialişti ca să asigure mentenanţa serverelor SIUI. Nu se poate, pentru că sunt 72 de milioane de clicuri pe zi. Ştiţi câte clicuri prelucrează serverele Microsoft sau Google, într-o zi? Oare nu acolo începe corupţia, unde oameni nepricepuţi iau decizii de a căror efecte habar n-au şi apoi vor să profite din haosul creat de ei?
Ce-ar fi să trimitem şi câţiva şoferi sub acoperire, să verifice sutele de kilometri de autostradă care ar fi trebuit construite în ultimii 20 de ani – căci banii s-au cheltuit deja pe ele, într-un haos şi o veselie totală. Am găsi probabil şi câţiva sinistraţi sub acoperire ai inundaţiilor şi alunecărilor de teren, să-i trimitem să vadă, la Ministerul Pădurilor şi Apelor, situaţia defrişărilor legale şi ilegale. Şi, culmea ar fi să găsim şi politicieni sub acoperire interesaţi de modificările legilor Justiţiei.
Statul sub acoperire – iată o noţiune demnă de înţelepciunea vechilor noştri prieteni dogoni.
