Scrisoare seschisă către Societatea Naţională de Medicină de Familie
Stimaţi colegi,
Purtăm aceeaşi bătălie. Avem aceiaşi adversari. Şi inconştienţi ne faultăm repetat. Să fie doar nebăgare de seamă? Să fie resentimente vechi ce scot capul atunci când nu este nevoie? Şi medicii de familie şi medicii specialişti din ambulatoriu tratează aceiaşi pacienţi. Cei care nu au nevoie de spital, sau cei care nu pot ajunge la spital în vremurile tulburi ale pandemiei. Atunci când competenţele unui medic de familie sunt depăşite, pacientul merge la medicul specialist. Când agravarea unei boli depăşeşte limitele competenţelor profesionale ale medicului de familie, pacientul merge la medicul specialist. După care, se întoarce la medicul de familie. Este un proces natural. Ambele categorii au limite profesionale, care ţin de pregătirea lor specifică. Nu este vorba de superioritatea uneia faţă de cealaltă.
Cu atât mai mult în vreme de pandemie, când accesul la spital este îngreunat, dacă nu chiar îngrădit, ar trebui ca această colaborare să fie mai strânsă decât oricând. Din păcate, unele luări de poziţie ale reprezentanţilor S.N.M.F. lezează prin neclaritatea exprimării, dacă nu chiar prin intenţie declarată sentimentele medicilor specialişti din ambulatoriu. Nu, dragi colegi, noi NU am tras obloanele în starea de urgenţă. Doar ambulatoriile de spital au fost forţate să o facă. Noi am fost alături de voi, în cabinete. Noi ne-am îngrijit pacienţii. Care sunt şi ai voştri. Nu ca proprietate de listă, ci ca fiinţe aflate în nevoie care beneficiază de pregătirea noastră profesională. A amândurora.
Noi nu am primit nici măcar promisiuni de stimulente, nici ajutoare, cât de mici, de la minister, casă de asigurări sau primării în perioada stării de urgenţă. Nu am primit scutiri de impozit pe clădiri prin lege. Nici măcar valoarea punctului nu ne-a crescut atunci când v-a crescut vouă în 2019. Şi nu avem nici capitaţie. Speram însă la mai multă solidaritate. La colegialitate. Noi nu v-am atacat niciodată. Nici măcar prin omisiune.
De aceea am fost surprinşi când repetat, în luările de poziţie ale reprezentanţilor dumneavoastră, aţi spus că voi aţi preluat întregul şoc al pacienţilor care nu au mai avut loc în spitale. Noi unde eram atunci? Nu în cabinetele de lângă uşa voastră? Nu împreună am avut grijă de pacienţii cronici? Nu cardiologii, diabetologii, oftalmologii, ginecologii, etc. v-au ajutat în îngrijirea acelor pacienţi?
Dragi colegi, noi trebuie să fim uniţi. Cum spuneam, ducem aceleaşi lupte. Şi pentru sănătatea oamenilor acestei ţări, dar şi cu autorităţile etern obtuze care ne guvernează.
Vă rugăm deci, fiţi solidari. Nu ne mai subestimaţi, nu ne mai denigraţi chiar şi prin omisiune. Ar trebui poate, ca un semn de minimă politeţe, să vă cereţi scuze pentru ceea ce a fost o scăpare de limbaj şi să mergem împreună mai departe ca doi parteneri care se respectă. Pe viitor nu mai uitaţi că suntem în aceiaşi barcă.
Cu colegialitate,
Dr. Cosmin Alexandrescu
Preşedinte A.P.M.A.
