Responsabilii iresponsabili

Nu e un secret că perspectivele noastre sunt oarecum umbrite de fundul broştii. Că o fi de vină ocupaţia otomană din evul mediu, dictatura comunistă, sau totul se datorează unei conspiraţii globale – putem specula cât ne place. Adevărul gol-goluţ, însă, e că una din cele mai frumoase si dotate ţări din Europa e pe marginea prăpastiei din cauza unor responsabili iresponsabili.

Una dintre problemele generate de democraţie şi de principiul liberei exprimări este că, uneori, oameni obtuzi sau malefici îşi descoperă o vocaţie profetică şi, având în traistă o diplomă de subinginer de sudură, sau experienţa de mic antrepenor în copierea de CD-uri, ei doresc să se afirme, în mass-media, în calitate de formator de opinie şi busolă morală. Iar cum multe grupuri media nu posedă noţiunea Polului Nord moral, acţionând doar cu scopul de a-şi mări profitul, vor urmări audienţa în timpul emisiunii acestui autoproclamat profet. Şi, dacă reclamele de detergenţi intercalate în emisiune au priză la public, omul va fi promovat, considerat un star şi cooptat în politică. Unde numărul voturilor contează – deci publicul va auzi ceea ce îşi doreşte să audă de la aşa-zişii politicieni înainte de alegeri. Eram deja pe cale să ne obişnuim cu o asemenea stare a lucrurilor – până nu a venit această pandemie de COVID.

Situaţia s-a schimbat deoarece unele structuri din conducerea statului au degradat la nivelul luptei pentru putere unul dintre cele mai fundamentale drepturi ale cetăţeanului: dreptul la sănătate. Un moment memorabil al luptei contra epidemiei a fost decizia Avocatului Poporului, care a anulat dreptul guvernului de a impune carantinarea obligatorie în cazul unui risc epidemiologic (de parcă dreptul la libera circulaţie ar prevala faţă de dreptul la sănătate). Forţele politice care mizau pe căderea guvernului au trecut imediat cu arme şi bagaje de partea virusului, care a prins forţă imediat şi a sugrumat, tot mai eficient, economia ţării. Situaţia deveni tot mai confuză, astfel canalele de social media au devenit împânzite de sisteme de ştiri false şi alarmiste, generate de semidocţi sau impostori, care propovăduiau că:

• Vaccinurile antivirale sunt de fapt otrăvuri. Conţin particule de aluminiu şi proteine de maimuţă, care provoacă boli incurabile;
• Cu ocazia recoltării probelor din nazofaringe, personalul medical de fapt implantează un microcip în capul pacientului;
• Purtarea măştii înseamnă acceptarea sclaviei şi oricum nu protejează faţă de virus;
• Medicii fac parte dintr-o conspiraţie globală menită să eradice populaţia umană de pe planetă.

Aceste teze au fost prezentate cu un corolar pseudoştiinţific dificil de înţeles – mulţi intelectuali, inclusiv câţiva medici căzând pradă acestor idei. Nu e deci de mirare că, după o vreme, tot mai mulţi cetăţeni s-au simţit dezorientaţi în privinţa celor de mai sus. Criza de comunicare, astfel generată, a contribuit la formarea celui de-al doilea val al epidemiei, care tocmai loveşte acum regiunea noastră în Marghita şi împrejurimi. Cum se manifestă, practic, o asemenea criză, puteţi urmări prin cronica deschiderii acestui an şcolar, în cele ce urmează.

Spitalul din Marghita a procurat, în primăvară, cu ajutorul administraţei locale şi a clubului Rotary un aparat de testare Real Time PCR de ultimă generaţie, capabil să evidenţieze prezenţa virusului SARS-Cov2 în nazofaringele bolnavilor COVID. Pentru a pune în funcţiune aparatul, am recompartimentat întreg etajul Laboratorului, personalul a fost special instruit pentru a manipula aparatul de complexitatea unei navete spaţiale – îmbrăcat în costume etanşe pe durata procesului de 8-9 ore. Toată vara s-a lucrat în ritm intens, deoarece spitalele COVID din Oradea nu primeau pacienţii din nordul Bihorului fără rezultatul acestui test efectuat la noi. A trebuit să desemnăm compartimente ale secţiilor de Interne, Pediatrie şi Chirurgie pentru pacienţii suspecţi de COVID, care erau izolaţi şi trataţi aici până la sosirea rezultatului testului. Tot personalul sanitar intra în aceste zone tampon îmbrăcat în ”astronaut” – pe timp de vară, asta însemna că transpiraţia se scurgea pe glezne după aproximativ 30 de minute. Programul de lucru din Spital şi Ambulatoriu a fost adaptat, aparţinătorii nu au mai avut posibilitatea vizitelor în spital şi ne luptăm pâna în ziua de azi să implementăm sistemul de programări în Ambulatoriu, pentru a preveni aglomerarea sălilor de aşteptare. În cursul lunii august situaţia epidemiologică părea să se calmeze – până când nu au început pregătirile pentru deschiderea anului şcolar. Ne era clar că revenirea la şcoală va creşte riscul epidemiologic, datorită contactelor dintre copii, profesori, părinţi şi bunici. Mai ales dacă recomandările medicilor vor fi ignorate datorită ştirilor false – care se propagă mai lesne decât cele oficiale, mulţumită unora care se consideră mai bine orientaţi.

Se pare că, în zona noastră, nu ducem lipsă de asemenea gânditori independenţi (inclusiv de realitate). Problemele se agravează, însă, dacă aceste cazuri apar printre pedagogi meniţi să îndrume paşii următoarelor generaţii. Şi, din păcate, aşa ceva s-a întâmplat pe la noi…

Autoritatea Locală s-a angajat să finanţeze testarea RT-PCR a cadrelor didactice, cu câteva zile înainte de începerea noului an şcolar. Noi, ne-am întrunit în celula de criză a spitalului, ca să găsim o modalitate tehnică prin care să putem testa pe cei peste o sută de dascăli, pe lângă obişnuita sută de pacienţi zilnic recoltaţi şi testaţi în unitatea noastră. Personalul din laborator s-a angajat să vină şi să efectueze aceste teste în timpul lor liber, în weekend. Spuneau, mai în glumă, mai în serios, că dacă vreunul din ei cade lat de oboseală, vine următorul. Ştiau că e vorba de sănătatea copiilor – adică viitorul regiunii – şi de prevenirea unui nou val epidemic. Am transmis şcolilor că spitalul e pregătit pentru efectuarea testării, iar cadrele didactice pot veni pentru recoltare. Surpriză: majoritatea corpului didactic a refuzat testarea. Unii au considerat acţiunea parte a campaniei electorale, alţii au devenit mari fani ai politicii struţului (mai bine să nu ştie dacă sunt purtător de virus sau nu) şi e posibil ca unii să se fi temut că le implantăm un cip în cap. Concluzia este că pe listele întocmite de directorii şcolilor figurau doar zece profesori – dar nici aceştia nu s-au prezentat în totalitate la testare la ora programată.

Cu această atitudine iresponsabilă a corpului didactic, nici nu este de mirare că deschiderea noului an şcolar a fost umbrită de un nou val epidemic. Motivul? Cadre didactice infectate cu SARS-CoV2 au ţinut şedinţe cu părinţi, copii şi au participat la întruniri de lucru, neştiind ca sunt purtători de virus, infectând astfel colegi, copii şi părinţi. Căci purtau ei masca, dar nu prea. Motivând că e neplăcut, că e căldură, că rujul se degradează şi e dificil de respirat cu mască. Motive erau destule – dar toate acestea s-ar evapora odată cu inserarea tubului traheal pentru ventilaţie mecanică. Din păcate, situaţia epidemiologică generată de infecţia în lanţ a devenit cunoscută doar după câteva zile, când cadrul didactic care a refuzat testarea gratuită, dar a ţinut aceste şedinţe cu părinţi, s-a prezentat la spital, peste două zile, cu simptome COVID – şi testul RT-PCR a confirmat infecţia. La toată familia sa. S-au întreprins demersuri pentru minimalizarea daunei şi a scăpa de responsabilitate – dar, datorită lipsei de personal la DSP, răspunsul autorităţilor a fost întârziat, iar măsurile propuse de câţiva decidenţi locali, aduse în lipsa cunoştinţelor epidemiologice, mai mult au complicat situaţia.

Toate formele de iresponsabilitate socială sunt periculoase. Dar acestea devin extrem de periculoase, dacă se manifestă în rândul celor responsabili de formarea generaţiilor viitoare. Un profesor trebuie să transmită discipolului, nu doar cunoştinţe, ci şi un model de comportament, de atitudine socială şi un exemplu de conduită morală. Într-o asemenea situaţie epidemiologică, cu toţii ar trebui să ne comportăm responsabili – chiar dacă acest lucru ar presupune părăsirea zonei noastre de comfort. În aceste situaţii, celor responsabili de comunităţi nu le este permis să acţioneze iresponsabil.

Doar atât am avut de spus.

SURSA:www.facebook.com