Legea detaşării obligatorii a medicilor: batjocura continuă
Îmi place mult chestiunea asta, să dai o lege în care să spui că poţi detaşa, după cum ai chef, medicii. Fără acordul lor. Pe urmă urmează să te miri, iar şi iar, de ce tot mai mulţi tineri medici se vor autodetaşa singuri prin Germania Anglia sau Franţa, ţări în care aspectul de iobag al medicului nu este legiferat, cum este, se pare, la noi.
Şi, când s-o face vid pe aici, nu numai la nivel de ATI-şti ci şi la celalalt categorii de şerbi relocabili în halate albe, o să vedem iarăşi publicul şi politicienii hăulind, că mamă Doamne, de ce pleacă doctorii. Că nu e corect. Că au jurat pe Hippocrate că or să stea să îngrijească babe neaoşe de-ale noastre, pe oriunde are plăcere Arafat, nu că or să meargă la onorarii, respect, condiţii şi viaţă decentă oriunde altundeva.
La o mărire de salariu acum câţiva ani, înghiţită de mult de tăvălugul inflaţiei, continuă batjocura. Pişcarea medicului la salariu, la sporuri, la ora de gardă, la concediu, la ce se poate. Amendarea şi ameninţarea cu procese. Sufocarea cu hârtii şi birocraţie. Incriminarea publică permanentă.
Mai nou, iată şi detaşarea şi relocarea, fără consimţământ, fără compensaţie, fără explicaţii. Asta că aşa a vrut masa aia de consagvini, cromozomopaţi şi devoratori de şaorme din parlament să voteze.
Şi, dacă vă întrebaţi de ce, răspunsul este simplu. Neunitate. Lipsa de solidaritate şi de reacţie coordonată. Ia să le dăm o grevă peste bot, una adevărată, în care să preia tata popa urgenţele şi tămăduirea, până şi-or băga minţile în cap cu toţii şi nu ne-or mai trata cu toţii ca pe nişte robi.
Să vedem după o astfel de grevă dacă o să li se mai pară Covidul o problemă şi dacă nu ar fi mai bine să îl detaşeze mai bine pe Arafat unde or vedea cu ochii…
