De ce nu se fac necropsii în pandemia Covid-19?
În 1761, la optzeci de ani, Giovanni Battista Morgagni (25 februarie 1682 – 6 decembrie 1771) a publicat lucrarea De Sedibus et causis morborum per anatomem indagatis, care a făcut din anatomia patologică o ştiinţă. Anatomia patologică a introdus în medicină o abordare bazată pe exactitate şi precizie. Astăzi, nu există manual de medicină, care să nu aibă (la descrierea unei boli) un capitol consistent de anatomie patologică, iar, în practica medicală, terapia (în majoritatea cazurilor) este condusă pe baza rezultatelor explorării anatomo-patologice. Astăzi, anatomia patologică poate contribui la caracterizarea unor modificări care pot fi specifice (patognomonice) pentru o anumită maladie sau generale (nespecifice) – prezente în mai multe afecţiuni.
Întotdeauna, la apariţia unei noi afecţiuni, pentru a stabili un protocol terapeutic eficient, se studiază modificările macro- şi microscopice, imunologice, citogenetice etc. determinate de noua boală. Acest lucru a fost valabil până la apariţia pandemiei COVID-19. În această pandemie, avem studii cu privire la structura noului coronavirus, avem studii epidemiologice, studii clinice etc. şi aproape deloc cercetări anatomopatologice. Aceasta deoarece nu s-au efectuat necropsii. Pare cel puţin bizar ca OMS şi autorităţile sanitare, printre numeroasele recomandări, au „uitat” să solicite efectuarea necropsiei la cei declaraţi decedaţi ca urmare a COVID-19.
Explicaţii date de autorităţi (inclusiv de cele române):
a. Pericolul de infectare al personalului medical care efectuează necropsia. Argumentul nu stă în picioare. Medicii anatomo-patologi şi legişti sunt instruiţi încă din perioada rezidenţiatului cum să procedeze (ce măsuri de siguranţă se aplică) în situaţiile cu înalt risc biologic. Chiar în afara pandemiei, ei au lucrat cu produse biologice infectate de diferite bacterii şi viruşi. Au echipamente de protecţie şi ştiu să le utilizeze. Am lucrat peste 49 de ani în domeniu, am efectuat peste 1000 de necropsii şi pot afirma că riscul de infectare este substanţial mai mic decât pentru medicii de familie, urgentişti sau anestezişti. Mai ales că, atunci când se face necropsia, se ştie că a fost pozitiv la testare şi se pot lua măsurile de diminuare a riscului. În plus, decedatul nu respiră, nu tuşeşte, nu strănută ca să transmită virusul pe cale aeriană.
b. Nu există capacitate şi logistică pentru a efectua necropsiile. Poate în perioada de vârf acest argument să fie valabil. Dar nu este obligatoriu să se efectueze necropsia absolut la toate decesele. Se poate efectua la capacitatea maximă a ţării respective. În România, acest argument nu funcţionează. La numărul de decese înregistrate se puteau efectua necropsia cu un efort minim. Mai mult, modul de dispersie a cazurilor permitea detaşarea unui număr de anatomo-patologi şi legişti în focarele epidemice.
Recomandarea de a nu se efectua necropsia la decedaţii COVID-19 lasă loc liber la diferite speculaţii care circulă în spaţiul public:
1. Nu se doreşte a se preciza cauza reală a morţii, deoarece nu se diferenţiază între cei care au murit din cauza coronavirusului şi cei care au murit din cauza altei patologii, dar au fost pozitivi la testare. În acest mod se exagerează gravitatea pandemiei, se justifică, pe de o parte, limitarea drepturilor civile (şi implicit criza economico-socială indusă), iar pe de alta parte, se amplifică profitul corporaţiilor din domeniul medical.
2. Nu se doreşte a se dezvălui carenţele sistemelor medico-sociale incapabile să gestioneze o problemă de sănătate publică. Există voci (din ce în ce mai numeroase) care pun decesele numeroase din spitale şi aşezăminte pentru bătrâni pe seama acestor carenţe. De exemplu, se afirmă că în COVID-19 nu pneumonia este pericolul maxim, ci microtrombozele şi infecţii asociate. Dacă e adevarat, atunci tratamentul cu anticoagulante şi antibiotice este indicat. Intubarea şi ventilarea mecanică fac mai mult rău decât bine. În absenţa unor studii anatomo-patologice consistente o asemenea ipoteză nu poate fi nici infirmată, nici confirmată.
3. Se încearcă un experiment social global condus de o „ocultă” transnaţională (formată din mari corporaţii, oameni politici, oameni de ştiinţă şi mass-media) care încearcă să impună o „dictatură politico-medicală” folosind un virus creat în laborator. Aflarea adevărului prin necropsii ar constitui o piedică pentru acest plan.
În concluzie, neefectuarea necropsiilor în COVID-19 constituie, după opinia mea, o mare eroare. S-a renunţat la o metodă ştiinţifică de fundamentare a planului de combatere a pandemiei şi s-a lăsat loc teoriilor conspiraţioniste.
