Coronavirusul
Nu ştiu dacă o să vină sau nu coronarovirusul peste noi. Oricum nu cred că am avea ce face. Că nu este clar dacă vor funcţiona sistemul şi cardurile de sănătate, dacă vine pe aici. De altfel, atunci când or constata că ne-am înmulţit prea mult, că este nevoie de o resetare a numărului de supuşi şi de o reducere a miliardelor de ronţăitori de resurse globale, probabil tot cu un coronavirus sau ceva asemănător or să rezolve stăpânitorii noştri problema. Şi probabil că tot de prin China ar începe treaba.
Realitatea este că noi, umanitatea, suntem cam datori. Se fac 80 de ani de la ultimele războaie mondiale şi pogroame serioase şi peste o sută de ani de la vreo pandemie mai de bun simţ. Burgerul a ajuns la 99 de cenţi, cât să nu putem conta cine ştie ce nici pe foamete, aşa că nu ne-a mai rămas decât poluarea şi prostia unora de a refuza vaccinarea ca să mai rezolvăm ceva. Nu e de mirare, în acest context general, că ne-am înmulţit ca lăcustele cu care, de altfel, avem atât de multe în comun, ecologic vorbind.
Ar cam fi vremea de o Moarte Neagră bătrânească, să mai rărim din bipezi. Poate şi de nişte bum-bum-uri mai serioase, dacă găsim timp. Acum, dacă chestia asta din China de acum o fi, sau alta, nu ştiu. Momentan pare mai degrabă o fiestă jurnalistică, unul din acele subiecte de isterie care umplu câteva zile fără sens ştirile, dar mai ştii? Poate că este totuşi pandemia care va înjumătăţi populaţia lumii şi îl va face până şi pe Iliescu să fornăie o săptămână…
