Citomegalovirusul, un pericol despre care nimeni nu vorbeşte
Prima regulă în evitarea unui pericol, mai ales în ceea ce priveşte sănătatea ta, este să îl cunoşti şi să îl recunoşti.
Astăzi, despre o ameninţare la care medicii nu se prea gândesc, atunci când vine vorba de stări de oboseală, apatie, lipsă de concentrare, dureri musculare sau transpiraţii abundente. O oboseală care, câteodată, poate apărea inclusiv după ce mănânci… un efort minim, nu-i aşa? Te gândeşti că este o răceală simplă, o viroză, poate o gripă, te gândeşti că îţi va trece într-o săptămână, sau în cel mai rău caz, în 7 zile, cum zicea tata. Din păcate, există viruşi care se manifestă ca o viroză, dar de care nu scăpăm în 7 zile, ci ne rămân „agăţaţi” toată viaţa în sistemul imun, subminându-l.
Citomegalovirusul. Complicat nume – poate că din această cauză nici nu prea îl caută nimeni. Este însă atât de răspândit, încât, dacă sunt 10 pacienţi la care îl caut, pornind de la banale simptome de viroză sau de gripă, la 8 dintre ei, îl găsesc.
Membru al familiei Herpesviridae, Citomegalovirusul, HSV-5 sau CMV (ca acronim), este un virus oarecum lăsat în umbră, ceilalţi 4 membri comuni ai familiei fiind mult mai cunoscuţi.
HSV-1 – herpesul oral, cel care se transmite pe cale orală (salivă, sărut, obiecte contaminate cu salivă unei persoane cu herpes florid, precum tacâmuri, farfurii spălate precar, prosop de faţă, periuţă de dinţi, sticlă de apă, pahar). Virusul se însera în ADN-ul celulei gazdă şi odată luat, rămâne în stand-by toată viaţa, reactivându-se în perioadele de stres negativ, sarcină sau alăptare, expunere la soare, oboseală extremă.
HSV-2 – virusul herpetic genital, cel care, pe lângă durere locală şi disconfort maxim, dă malformaţii congenitale şi mutaţii genetice viitorilor copii, dacă mama este infectată.
HSV-3 – virusul varicelo zosterian, cel care dă varicelă în copilărie sau poate da zona zoster la adulţi. Ultima situaţie, zona zoster, obligă lehuzele cu infecţie activă să întrerupă alăptarea, pentru a evita trecerea virusului prin laptele matern, la nou născut.
HSV-4 – virusul Ebstein Barr, sau al mononucleozei infecţioase, între adolescenţi şi tineri este cunoscută că „boala sărutului”, cu simptomatologie de viroză respiratorie, ganglioni măriţi şi dureroşi la palpare, care oferă imunitate de durată, spre deosebire de fratele mai mare şi cel mai periculos, ultimul reprezentant al familiei Herpesviridae.
HSV-5 – Citomegalovirusul (CMV). Cito – înseamnă celulă (grec), Megalo – înseamnă mare (grec), de unde se deduce că celulele infectate cu CMV vor fi mari, cu aspect de „ochi de bufniţă”, comparaţie grăitoare… După ce se produce infecţia cu CMV, vor scădea leucocitele semnificativ, iar leucopenia creată va duce în mod logic la o serie de infecţii cu bacterii din cele mai virulente, încât bietul pacient nu va înţelege din ce cauză i s-a prăbuşit imunitatea. Cei care tocmai aţi trecut prin aşa ceva, vă recomand să vă dozaţi Ac anti CMV.
Ca să înţelegeţi mai bine gravitatea problemei, poate ar trebui să ştiţi că familia Herpesviridae include încă 3 noi membri, cei mai periculoşi.
Începând cu 1986, HHV-6, un virus ce dă roseola infantum, sau exantemul subit, o boală febrilă cu erupţie rozacee, ce infectează cu predilecţie copiii imunodeprimaţi şi care la adulţi este asociat cu apariţia sclerozei multiple. Scleroza multiplă sau scleroza în plăci este o boală în care persoane iniţial sănătoase ajung să cadă din picioare, pierzând controlul muşchilor şi coordonarea mişcării, încât în câţiva ani ajung în scaun cu rotile şi sunt dependenţi de ceilalţi. Este o boală autoimună, cronică şi invalidantă, fără şanse mari de a fi vindecată prea curând. A urmat apoi descoperirea HHV-7 şi HHV-8, viruşii care dau sarcomul Kaposi şi SIDA, boală care cred, nu mai are nevoie de nici o prezentare.
Concluzia este că citomegalovirusul face parte dintr-o “familie serioasă” (ca să îl parafrazez iarăşi pe tatăl meu), doar că de data aceasta, sintagma nu are conotaţie bună.
Citomegalovirusul se poate lua prin toate căile posibile: orală (prin sărut, mâncând din veselă contaminată cu salivă unui om infectat, cum ar fi toţi cei care mănâncă des la cantină, sau la restaurante care spală precar tacâmurile), prin urină, spermă sau secreţie vaginală.
CMV este extrem de periculos atunci când este contactat de femei în timpul sarcinii, dând malformaţii congenitale. Practic, toate femeile care intenţionează să rămână însărcinate, sau nu intenţionează, dar fiind active sexual, există această şansă, ar trebui, preventiv, să îşi dozeze Ac anti CMV de tip IgG, care arată infecţia în trecut, dacă au valoarea > 6, precum şi Ac anti CMV de tip IgM, care arată infecţia prezentă sau recentă cu citomegalovirus, dacă au valoare > 0.9. Ultima situaţie ar trebui să le pună în gardă, pentru o eventuală decizie de întrerupere a sarcinii, dacă titrul Ac este suficient de mare încât să o indice.
Întrucât dinamica anticorpilor IgM/IgG este foarte importantă pentru înţelegerea şi diferenţierea situaţiei de risc, în care trebuie acţionat, cu situaţia de infecţie cronică cu CMV, în care nu mai avem mare lucru de făcut, decât să ne susţinem organismul prin mâncare sănătoasă, materialul următor va trata pe larg subiectul dozării de Ac şi a metodelor de tratament impuse categoriilor de pacienţi infectaţi aflaţi în pericol.
