Combaterea corupţiei în sistemul asigurărilor de sănătate al dogonilor
Până nu demult şi dogonii s-au confruntat cu o problemă asemănătoare cu cea semnalată şi răs-semnalată de canalele media din ţara noastră: fenomenul corupţiei şi-a vârât coada în relaţia dintre şamani şi victimele muşcăturilor de crocodil, hipopotam, leu etc.
Dogonii însă, spre deosebire de noi (unde populaţia manipulată participă voios la culpabizilarea în bloc a tagmei medicale) au abordat această chestiune printr-o prismă ce permite o înţelegere mai complexă a problemei.
Istoria multimilenară a dogonilor atestă, că şamanii lor erau capabili să vindece în Unităţile de Primire Muşcaţi (UPM) încă din antichitate marii muşcaţi – într-un sistem bazat pe clasificarea dinţilor care au cauzat leziunile (Denture Related Groups – DRG, din care a evoluat ulterior şi clasificarea australiană folosită actualmente la noi). In acest sistem, şamanul ştia că după vindecarea leziunilor provocate de aceste tipuri de danturi primea ca onorariu o capră de la victima (o găină pt leziunile cauzate de danturi canine şi asemănătoare etc.).
Problema şpăgii a apărut de acum circa 3 milenii, când podişul Bandiagara a fost vizitat de fiinţe extraterestre provenite din sistemul planetar al stelelor Sirius A şi B. Aceste fiinţe au fost groaznic de urâte şi semănau cu nişte corcituri dintre oameni şi amfibieni – vechile desene le reprezentau ca peşti sau crocodili care umblau pe coadă. Aceste fiinţe, numite Nommo, erau înse foarte şmechere: au venit cu ideea înfiinţării Caselor de Asigurare de Boală (CAB). În acest sistem importat din sistemul planetar Sirius s-a menţinut clasificarea DRG, dar victima a predat capra sau găina la CAB. După această fază CAB a chemat la contractare şamanii şi le-a oferit ce a rămas de oferit după ce fiinţele extraterestre s-au înfruptat din merindele africane. De obicei pentru DRG-urile mai valoroase se oferea şamanilor în loc de capră un şobolan mai gras (bun de prăjit la grătar), pentru leziunile mai mici, în loc de găină s-au oferit câteva lăcuste de fript sau pané.
Era oarecum de înţeles că elanul vrăjitoresc al şamanilor a diminuat sub acest regim alimentar: s-au format liste de aşteptări la UPM, apoi chiar şi la centrele de permanenţă unde se aplicau vrăjelile cu timp de latenţă de 8 ore. Pacienţii erau nemulţumiţi de timpii de aşteptare, nici şamanii nu erau mulţumiţi de regimul cu şobolani şi lăcuste şi cele două grupuri se acuzau reciproc – în timp ce Nommo se îngrăşau frumos, şi trimiteau provizii şi în Hinterlandul interstelar. Au fost zvonuri chiar despre un tun de 16 milioane – dar nimic nu a fost dovedit. Nu mult a lipsit, până listele de aşteptare au fost ocolite, victimele muşcate oferind parasolvenţă şamanilor – lucru identificat imediat de serviciile de informare a Nommo şi prompt sancţionate. În ideea că mămăliga dogonilor oricum nu explodează.
Dogonii însă – vechi prieteni de-ai noştri, chiar suflete pereche – şi-au dat seama că rădăcina fenomenului corupţiei se află în dezechilibrul provocat de CAB, care plăteşte serviciile furnizate de şamani sub preţul pieţei. Proto-şamanii au exclamat: „Al N’a Ibi d’Traba!” – ceeace în traducere liberă sună cam aşa: Bă! Ăştia ne iau chiar de proşti pe toţi? (tot mai mulţi cititori de-ai mei încep să vorbească fluent dogoneza, care este o limbă în care contextul stabileşte înţelesul cuvintelor. Probabil din această cauză sunt dogonii vechi prieteni de-ai noştri, chiar suflete-pereche).
În consecinţă proto-dragonii au alungat Nommo – care şi-au luat zborul de pe heliportul improvizat pe o clădire guvernamentală. După această Revoluţie s-a hotărât liberalizarea pieţei asigurărilor de sănătate şi s-a permis autorizarea şamanilor privaţi, unde dogonul muşcat vine cu capra, se vindecă şi şamanul pleacă cu capra (CAB rămâne cu buza umflată). Datorită aplicării preţului corect, nici muşcatul nu este tentat să ofere mai mult, nici şamanul nu are pretenţii mai mari faţă de preţul aferent DRG.
Iar şobolanii buni de prăjit au rămas celor de la CAB. Că de n-ar fi fost aşa, nu s-ar povesti…
