Remediul aşteptat în pandemia COVID-19
Pe măsură ce lumea aşteaptă cu nerăbdare să apară veşti bune despre blocarea pandemiei COVID-19, un plan, care conţine cerinţe care vor avea un impact semnificativ asupra libertăţilor civile deja suspendate, se profilează la orizont: vaccinarea obligatorie.
Se ştie că, până în prezent, nu există un vaccin pentru noul coronavirus. Nu poate fi folosit vaccinul antigripal, pentru că nu numai că este ineficient, dar, mai mult, există indicii că persoanele vaccinate antigripal sunt mai vulnerabile. Dar există un efort conjugat (financiar şi uman) pentru realizarea unui vaccin. Şi nu numai. Cercetările se axează şi pe obţinerea unui medicament antiviral eficient şi specific. Aceste remedii nu vor fi disponibile curând. Se estimează un timp de unu până la doi ani pentru obţinerea vaccinului şi de 6 luni – 1 an pentru obţinerea medicamentelor. La început, nu vor fi în cantitate suficientă pentru a putea beneficia toată lumea, mai ales dacă se respectă procedurile. Dacă ne grăbim, putem să repetăm situaţia din pandemia cu virus gripal tip A (H1N1), „gripa porcina” din 2009. Atunci (ca şi acum) mass-media a declanşat o panică globală, care a obligat guvernele din aproape toată lumea să supraliciteze pentru cumpărarea a sute de milioane de doze de vaccin, înainte de terminarea testelor de siguranţă. Au apărut numeroase incidente, accidente şi reacţii postvaccinale (grave) şi guvernele au plătit despăgubiri uriaşe persoanelor lezate. S-au cheltuit miliarde de dolari din bani publici pe medicamente antivirale, care, în final, s-a constatat că erau ineficiente.
Ministerul Sănătăţii din România estimează că vârful pandemiei va fi în a doua jumătate a lunii aprilie – prima jumătate a lunii mai, după care panta va fi descrescătoare până la cazuri izolate. Deci apogeul pandemiei va fi cu mult înainte de a avea un vaccin sau medicament antiviral.
Apare întrebarea: Cum vor fi amortizate fondurile imense investite în cercetare? Circulă un scenariu potrivit căruia, profitând de frica oamenilor, OMS va recomanda ridicarea tuturor restricţiilor numai atunci când este disponibil un vaccin şi s-a desfăşurat un program de vaccinare în masă. Un prilej excelent pentru ca legi, care prevăd vaccinarea obligatorie (cu forţa), să fie adoptate fără dezbatere publică şi în aplauzele mulţimii.
De fapt, vom fi ţinuţi ostatici şi vom accepta suspendarea nedeterminată a mai multor libertăţi civile doar pe o promisiune teoretică: un viitor remediu ar avea un impact semnificativ asupra evoluţiei pandemiei. După ce pandemia s-a încheiat?!
În concluzie, nu trebuie să bagatelizăm actuala pandemie, dar nici să o hiperbolizăm. Trebuie să luăm măsuri pentru a controla circulaţia virusului. Dar aceste măsuri trebuie să nu fie exagerate, abuzive, producătoare de panică. Ele trebuie, în special, să protejeze la maximum pe cei implicaţi direct în acţiune şi pe cei vulnerabili. Trebuie avut în vedere că impactul economico-social advers pe care distanţarea socială îl provoacă (cum ar fi închiderea a nenumărate afaceri), se răsfrânge asupra sănătăţii şi bunăstării a nenumăratelor persoane afectate sau nu de virus. Altfel, în final vom constata: operaţia a reuşit, dar pacientul este mort.
P.S.1: Evenimentul zilei, din 2 aprilie 2020, publica o ştire: realizatorul de televiziune Tucker Carlson de la Fox News a atacat vehement modul în care Organizaţia Mondială a Sănătăţii a gestionat criza. Carlson l-a acuzat pe directorul general al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii că „şi-a primit locul de muncă cu sprijinul chinezilor după ce a acoperit focarele de holeră în ţara sa natală” şi de aceea a acoperit falsificarea realităţii de către oficialităţile chineze. Mai mult „conducerea Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii va spune că Beijingul ‘a stabilit standardul’ pentru răspunsul la focar. Se pare că acest standard include ca medicii, care spun adevărul despre asta, să dispară”. Tedros Adhanom Ghebreyesus a fost acuzat că în calitate de Ministru al Sănătăţii a minimalizat epidemiile de holeră din Etiopia în 2006, 2009 şi 2011, raportându-le ca „diaree acută”. Organizaţia Naţiunilor Unite a precizat că multe vieţi ar fi putut fi salvate dacă epidemia ar fi fost etichetată corect drept holeră.
P.S.2: Datorită (din cauza) stării de urgenţă, cele scrise mai sus nu se referă la situaţia din România. La nivel global, până în prezent, s-a constatat ca 5% dintre infectaţi fac forme grave cu risc letal. Restul nu se îmbolnăvesc (asimptomatici) sau prezintă forme uşoare sau medii.
