Medic sau ministru?

Un fapt care m-a uimit întotdeauna a fost propensitatea publicului de a crede că un medic, dacă este bun profesional, este bun şi să fie director, manager sau ministru al sănătăţii. Mă miră oricum că ei înşişi par a-şi dori asta.

Acum câteva zeci de ani avea sens totuşi. Oamenii confundau funcţia cu competenţa, era o chestie de self respect pentru pacientul cu bani să fie văzut de dom` director, nu de vreun pulist incapabil să ajungă măcar şef de secţie. În plus resursele, ordinea la sala de operaţii, analizele disponibile, medicaţiile mai simandicoase erau stabilite de managerul medic. Nu mai vorbesc de achiziţiile de făcut, de fonduri de împărţit din perioada de aur a creerii de averi.

Pe atunci era destul de convenabil să faci pe directorul, câtă vreme managementul lucrurilor nu era atât de supus exigenţei celor din jur, ziariştilor de exemplu, cât doar contribuţiei şi împărţirii fireşti cu cei care te numeau. În plus pe vremea aia un manager putea să mai dea şi peste bot celor care ar fi dorit să îl tragă la răspundere, care îl supărau sau care ar fi putut să i-o ia înainte profesional.

Astăzi însă nu mai e vreun ciubuc să fii şef în medicină. Probabil că mai poţi mulge pe ici şi pe colo, dar e suficient să uite o infirmieră fierbătorul în priză, să ia foc ceva, că eşti bun de plată. Achiziţiile au atâtea reguli că, până să ajungi să mesteci şi tu ceva din asta, îţi ţâţâie curul să nu găseşti Curtea de Conturi la uşă. Azi trebuie să ştii realmente despre economie, facturi, indicatori, etc că mă îndoiesc că mai ai timp să faci medicină productivă cum făceau pe vremuri profesorii-directori-tătuci ai tinereţii mele. Eu nu m-aş băga nici fiert în ulei încins în aşa ceva. Mă mir că alţii vor.

Dar dincolo de motivaţia bizară pentru care un profesionist al medicinei sau chirurgiei şi-ar abandona vocaţia şi meseria pe care o ştie ca să o facă pe managerul şi să ia şuturi în cur, nu înţeleg de ce publicul pare a dori această conversie profesională. De ce crede că e ceva bun. Adică de ce ar fi o chestie bună ca unul care este extraordinar de bun chirurg să renunţe la operaţii şi să piardă timp explicând prin nu ştiu ce comisii vreunui Codrin Ştefănescu de ce trebuie cumpărate mai multe tomografe, chiar dacă partidului nu îi iese nimic. Nu ar fi mai bine ca de asta să se ocupe nu experţi în medicină ci experţi în management sanitar, în economie, în gestionare de resurse?

Eu asta cred că îi trebuie sistemului, nu reconvertirea în ministru a vreunui profesor sau medic cu ego supradimensionat, dorind să se audă strigat o perioadă „dom’ manager” sau „dom’ ministru” ci oameni care ştiu, vor şi pot să managerieze eficient resurse şi oameni. Care au talent la asta, nu la medicină. La urma urmei care din medicii-ministru al sănătăţii de până acum au fost fabuloşi? Cred că o privire obiectivă spre funcţionarea sistemului ne dă răspunsul pe loc.

SURSA:www.facebook.com

Constantin Cucu

Medic primar la Institutul Naţional de Endocrinologie "C. I. Parhon", asistent universitar la Facultatea de Medicină Generală (UMF "Carol Davila" Bucureşti)

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Pin It on Pinterest